Cuvinte: Lavinia Ionescu
Fotografii: Robert Blaj
Iunie 2025
Într-o lume din ce în ce mai conectată digital, ne mai plac cărțile? Suntem încă atrași de experiența tactilă pe care ne-o oferă și de ritmul lent pe care ni-l impun? De complexitatea și grația lor? Aici, vreau să descopăr modul în care lectura se mai potrivește cu viața noastră de astăzi și cum se adaptează la spațiile în care locuim: mai este spațiul urban un mediu preferat pentru citit? Unde se regăsesc orașul și lectura, în 2025, și care e măsura în care această întâlnire are impact asupra noastră?
M-am găsit adesea explorând aceste întrebări prin propria aventură, profund personală, cu cărțile. Literatura, eseurile, poveștile. Proza scurtă, nuvelele, poezia. Filozofia, psihologia, beletristica… Lumi nebănuite îmi colorează realitatea imediată și îi oferă un tip nemaicunoscut de savoare. Anii ‘90, într-un oraș mic de provincie din România, descoperirea sălii de lectură a bibliotecii județene Călărași—unde îmi petreceam majoritatea după-amiezilor de după școală—m-a introdus în atmosfera fascinantă a realismului magic, m-a făcut să iubesc filosofia presocratică și să descopăr autori postmoderni și universuri complet noi. Chiar și azi, 25 de ani mai târziu, amintirea bibliotecii din clădirea fostului cinema Victoria și-a păstrat încă un aer de mister pentru mine: micul meu portal spre un tărâm al tuturor posibilităților, ascuns printre ramuri verzi și cărări sinuoase, pe brațul Borcea al fluviului Dunărea.
Cuvânt după cuvânt, foaie după foaie, am învățat să mă conectez la plăcerea (neimediată) a actului de a citi; să iubesc aceste noi cosmosuri—nemaiîntâlnite spectacole excentrice, infinite ale unor lumi noi care m-au încurajat să visez la ceva mai măreț, chiar și dincolo de pagini. Cărțile m-au învățat să iubesc viața, să înțeleg mai bine societatea, să mă raportez la toate acestea cu mirare și pasiune. Am știut atunci că oricine merită să aibă această experiență și să fie încurajat să o dorească.
Spații care ne unesc
Când am ajuns la universitate, prima mare instituție dedicată lecturii care mi-a ieșit în cale a fost Biblioteca Central Universitară (BCU). Eu și mai toți cunoscuții mei am petrecut acolo multe ore— cercetând, răsfoind cărți și articole sau documentându-ne pentru proiecte academice. În acea bibliotecă am simțit pentru prima dată că pasiunea pentru studiu și dragostea pentru carte nu sunt doar o obsesie personală, ci o forță ce ne unește ca oameni în societate. Cărțile chiar au puterea de a ne aduce împreună—la propriu și la figurat. La BCU, oricine își poate face un abonament și se poate cufunda într-o lume la alegere, într-una din cele 12 săli specializate de lectură. Printre multe altele, peste 6800 de lucrări de matematică, astronomie, botanică și psihologie pot fi consultate în Sala Minerva, în timp ce Sala Simion Mehedinți oferă acces la o colecție bogată de literatură americană.
O altă instituție-cheie dedicată patrimoniului scris este Biblioteca Națională a României (în trecut, Biblioteca Centrală de Stat). Cea mai mare bibliotecă din țară, cu sediul amplasat pe malul râului Dâmbovița, nu departe de Piața Unirii, este una dintre instituțiile culturale cu renume pentru păstrarea și promovarea, în multiple forme, a memoriei culturale locale. Aici, oricine are peste 14 ani, indiferent de naționalitate, se poate înregistra doar cu pașaportul și își poate petrece câteva ore accesând titlurile în limbi străine sau vizitând unul dintre evenimentele momentului.
Un spațiu unic și valoros în peisajul cultural bucureștean, Mediateca Centrului Național al Dansului București este dedicată celebrării patrimoniului dansului și al artelor spectacolului. Aceasta se adresează coregrafilor, dansatorilor, criticilor, studenților, cercetătorilor și tuturor celor pasionați de acest domeniu. Colecția sa cuprinde un fond de cărți și periodice despre istoria și teoria dansului, gândire critică, performance theory, studii feministe, și altele, pe lângă o arhivă de video dance internațional.
Pentru cei care caută spații mai retrase, una dintre cele peste 30 de filiale ale Bibliotecii Metropolitane din București ar putea fi alegerea potrivită. Accesul este gratuit pentru oricine. M-a impresionat să văd că în vremurile tulburi pe care le traversăm, Biblioteca Metropolitană și Primăria Municipiului București a inaugurat un departament al literaturii nepaleze, cu „deschidere către toate comunitățile care trăiesc și contribuie la dezvoltarea orașului nostru, indiferent că sunt turiști, muncitori sezonieri, studenți sau refugiați”. Denumit de către organizatori „un gest de normalitate într-o societate democratică și incluzivă”, inițiativa ne reamintește că bibliotecile sunt spații ale întâlnirii, respectului și înțelegerii interculturale. „Bibliotecile sunt pentru toți”, așa cum toată societatea trebuie să fie.
O experiență imersivă
Studiile în neuroștiințe ne arată că a ne cufunda în lumea cărților are beneficii nenumărate. Ne ajută să ne consolidăm capacitatea de a comunica clar—atât în scris, cât și verbal. Citind autori și autoare multiple intrăm în contact cu construcții sintactice rar întâlnite în comunicarea verbală și ne expune la perspective intelectuale diverse. Dobândim „puterea” de a vedea lucrurile din punctul de vedere al altcuiva, de a ne confrunta cu idei inedite și cu noi moduri de a privi lumea. Și acest tip de empatie ne ajută să interacționăm mai bine cu oamenii din jurul nostru.
Din dorința de a împărtăși experiența lecturii, s-au răspândit cluburile și cercurile de lectură: modalități fantastice de a găsi alte persoane care citesc cărți similare și de a lega prietenii bazate pe această plăcere comună. Lectura este posibilitatea de a ne simți conectate la lume într-un mod unic. Îmi amintesc cu drag de perioada în care Biblioteca Alternativă a fost activă la Claca, apoi la Macaz – Bar Teatru Coop. (două foste centre independente și autonome din București dedicate activităților comunitare și educației critice), și de grupul informal Dysnomia, care a organizat pentru o vreme o serie de cercuri de lectură pornind de la literatură feministă și queer. De ce să fii fericită când poți fi normală? de Jeanette Winterson, Prietena mea genială din Tetralogia napolitană a Elenei Ferrante, Americana de Chimamanda Ngozi Adichie sau Totul despre iubire de bell hooks au fost printre iubirile necruțătoare care pot spune că m-au format în ultimii zece ani.
Cititul împreună cu alți oameni, pe lângă descoperirea unor afinități comune, ajută la reducerea nivelurilor de stres, la îmbunătățirea stării de spirit, și poate duce, după cum ziceam, la cultivarea unor calități cum sunt răbdarea, toleranța, inteligența emoțională și empatia. În 2025, pentru că îmi place limba spaniolă, mă gândesc să reiau un astfel de obicei și să merg la Institutul Cervantes, la grupul de lectură organizat la biblioteca Luis Rosales, unde odată la două săptămâni mă voi putea conecta cu limba și cultura spaniole prin literatură.
Dar accesul în lumea culturală nu se face doar prin instituții. Explorând orașul, am descoperit și cadre mai informale unde dragostea pentru lectură și studiu rămâne un liant între oameni și generații. Diverse cafenele și ceainării—spații sociale prin definiție—au îmbrățișat pasiunea pentru cărți și au creat medii propice pentru lectură. Vă sugerez o vizită la Seneca Anticafe, Ceainăria Green Tea, Beans & Dots sau Random House, printre cele mai cunoscute locuri pentru cei interesați de studiu sau co-working într-un spațiu social. Alte spații primitoare, cu profil livresc, sunt librăriile (și cafenelele anexe) Cărturești Carusel, Grădina Verona sau Librăriile Humanitas. Iar dacă vrei să bei o cafea delicioasă și să răsfoiești reviste independente, Ototo e the one.
De ce cititul (cărților) încă mai contează
Tot pe tema efectelor pozitive ale cititului găsim din ce în ce mai multă informație online. Cultivarea unui obicei frecvent de lectură ne îmbunătățește atenția, pe care astfel învățăm să nu o mai pierdem. Servește drept „contraatac” împotriva expunerii constante la informația condensată și fragmentată a rețelelor de social media și a platformelor digitale, în general, care ne „antrenează” să rămânem cât mai distrași cu putință. Dr. Gloria Mark, profesor emerit al Universității din California, studiază impactul mediilor digitale asupra vieții, stărilor de spirit și a comportamentului oamenilor, de peste două decenii. Față de 2004, când durata medie a atenției (attention span) utilizatorului digital era de 2,5 de secunde, în zilele noastre acesta a ajuns la aproximativ 47 secunde, poate chiar mai mic acum, în era TikTok. Cititul unei cărți este o practică a răbdării și concentrării—cu cât rămânem mai mult timp absorbiți de o carte, cu atât ne consolidăm mai mult concentrarea în detrimentul distragerii.
Din punct de vedere cognitiv, cititul este o abilitate solicitantă ce necesită sincronizarea între mai multe rețele neuronale. Nu există o zonă a creierului unic responsabilă, ci este nevoie de o colaborare complexă la nivel cerebral care să permită cititorului „banalul” act de a citi. De aceea, cititul necesită un training clar, sistematic și cumulativ, care ajută în timp la crearea unor conexiuni cerebrale specifice—vitale pentru lectură. În plus, în marea schemă a existenței lui homo sapiens pe Pământ, cititul este un fenomen cultural relativ nou. Abia după Revoluția Industrială din secolul al XIX-lea, populații mai largi de oameni au început să aibă acces la alfabetizare. În această luptă contracronometru, este nevoie să ne asumăm responsabilitatea de a lucra cu noi înșine. Avem nevoie de experiență—expunere constantă—pentru a ne consolida „expertiza” în actul de a citi, și de a ne menține astfel concentrarea și atenția la nivel optim.
Dar cu puțin efort și înțelegerea a cum ne funcționează creierul, introducerea, continuarea sau, după caz, reluarea obiceiului de a citi ne va aduce, cu siguranță, beneficii pe termen lung. Lectura participă la menținerea sănătății cerebrale, la păstrarea unei memorii active care poate preveni sau întârzia apariția declinului cognitiv la bătrânețe, stimulează concentrarea, dar și creativitatea și extinderea propriei lumi imaginative. Ajută la extinderea cunoștințelor dintr-un domeniu, la accesarea profunzimilor vaste ale unui subiect de interes, la îmbunătățirea vocabularului—atunci când întâlnim cuvinte pe care nu le cunoaștem în timp ce citim, le extragem semnificația din context. Cercetătorii de la UCL, Londra, de la Centrul pentru Studii Longitudinale au constatat că adolescenții care citeau de plăcere în timpul liber cunoșteau cu 26% mai multe cuvinte decât colegii lor care nu citeau.
Am găsit de curând un termen interesant—biblioterapia, care s-ar traduce prin „vindecarea prin lectură”. E un domeniu de studiu nou oarecum, descris ca „o modalitate de psihoterapie bazată pe interacțiunea dintre individ și textul scris, proză sau poezie ce are ca rezultat îmbunătățirea stării de sănătate a cititorului”. Sub îndrumarea unui terapeut sau a unui practician în domeniul sănătății mintale, se citește, se reflectă și se discută diverse opere literare, fie individual, fie în grup. Și pentru că tot suntem la intersecția dintre cărți, minte și inevitabilul mediu online, unde ne petrecem atât de mult timp, poate putem să îl folosim și pe el în favoarea noastră și a sănătății noastre?
Clubul de Carte al lui Gáspár este o comunitate online, un spațiu virtual pentru cei care iubesc lectura și care „își permit curajul de a cotrobăi prin cotloanele minții umane”. În fiecare lună, psihoterapeutul Gáspár György face schimb de opinii pornind de la cărți din domeniul psihologiei , pe conturile sale de social media. #IubimAceeașiCarte este „o conexiune care ne oferă șansa de a iniția între noi o conversație sinceră despre subiectele care ne dor și pe care, prea mulți ani, le-am lăsat pe tărâmurile uitării”.
O altă inițitivă pornită din pură dragoste pentru carte—care mă bucur că există pentru că promovează literatura în rândul generațiilor tinere, mult mai active în online—este proiectul Ruxandrei Gîdei, 4fără15. Pasiunea Ruxandrei pentru literatură a declanșat o mică revoluție a lecturii în mediul online—dar și dincolo de social media. Cu un masterat în studii literare comparate la Universitatea din Utrecht, ea a co-organizat proiecte culturale ca Z9Festival—festivalul anual al literaturii tinere de la Sibiu—și își propune să-și inspire și să-și motiveze urmăritorii, alți pasionați de cărți, să exploreze literatura contemporană.
Citim pentru a ne regăsi pe noi înșine
Sunt sigură că ar mai fi multe de spus despre cărți, literatură și dragostea pentru lectură și cred că proiectele comunitare care le promovează au și vor avea mereu un loc special în societate. Nu îmi pot imagina o lume fără cărți, chiar dacă modul în care consumăm un astfel de conținut s-a modificat în timp. Am rămas fidelă cărților în format fizic, așa că în fiecare an, eu și prietenii mei ne propunem să ajungem Bookfest sau Gaudeamus, cele mai longevive târguri de carte din țară. Aici găsim în fiecare an standurile editurilor locale—preferatele mele Black Button Books, „prima editură fondată și condusă de femei din România” și frACTalia—precum și alte agenții de difuzare de carte românească și străină, edituri universitare și instituții de învățământ superior.
Termin cu un citat al uneia dintre autoarele mele preferate, Ursula K. LeGuin, ca să punctez încă odată importanța lecturii pentru modelarea societății: „Citim cărți pentru a afla cine suntem. Ceea ce alți oameni, reali sau imaginari, fac, gândesc și simt… este un ghid esențial pentru înțelegerea a ceea ce suntem și ceea ce putem deveni noi înșine.”
